Îmbrăţişare

Aici la noi,
Ceasornicăria lui Dumnezeu.
Dacă ţi se deschid şireturile
E semn că ţi-e dor
şi că plecăciunile
Nu mai sunt de mult
deşarte.

despre bunici, cu bunici, pe la bunici

1

drumurile din sat
sunt simple,
poate chiar mai vii decît
unii oameni
aşa cum sunt morţi mai vii decît cei
care le vin de
paştele blajinilor

2

la intrarea în selişte
a fost o pădure în care ne opream
de fiecare dată
poate că o făceam instinctiv
tot ce ţine de sat pare a fi cărunt,
de pe la Adam

poate că asta era
ne opream s-adunăm flori,
poate că florile astea erau tinereţe şi noi
le aduceam
răsărit de soare la geamul
cancerului

3

ca o tangentă la cercul vieţii mele
o pantă abruptă mă aştepta de fiecare dată
la intrarea în seliştea cu bunici

şi, uneori,
cînd iarna maşina nu mai urnea din loc
tata încerca s-o pornească
pe-o margine de cuţit,
iar eu,
aşteptam să ajung
tot cu furnicile de sub pori

4

pădurea cu flori
e o benzinărie

5

plec capul de ruşine

aşa cum le stă moartea pe limbă
mă apucă deodată
şi pe mine

6

bunelul meu are o puşcă sub pat,
un scrînciob şi un nuc la poartă,
şopîrle pe cărăruşa care duce în grădina mare
cît grădina raiului,
două lozniţe cu prune uscate,
cireşi, căpşune şi lăcrimioare
curse în alb de pe chip

dacă eram mică, aş fi spus:
bunelul meu are morcovi,
bunelul meu are o portiţă prin care ies în cîmp
ori de cîte ori vreau

7

mă tot gîndeam

aproape
e o cişmeaua
în josul casei

departe
e un izvor
în susul casei

în fond,
ca şi drumurile vieţii

8

casa bunicilor
stă pe o diagonală care pare să cadă
din cer

bunicul meu
e mai mult decît un om

ne învăţa rugăciuni
zicea să ne facem cruciuliţă înainte de culcare,
iar de Paşti
ne spăla cu ouă şi bănuţi pe faţă

9

ouă ca din zăpada cerului au adus femeile şi la
Hristos
nişte pui închişi sub coajă
curaţi
precum fiul lui Dumnezeu

10

ştii, îmi mai place să stau pe soba bunicii
nimeni nu mai are una ca a ei
să stai pur şi simplu fără ca să te mai gîndeşti la ceva
să-ţi fie cald şi atîta

doar cald

something about

dependenţă de filme                            
o memorie full îmbîcsită
 cu fum de ţigară
zîmbet de cleştar

amar ca la jocul cu cărţi                                                                                         

aroganţă
cît încape într-un dicţionar de sinonime
cafea cu impurităţi din memorie
machiaj
fasoane de ruj
perfectă personalitate
cu decolteu în obraz

Cartea

Am discutat cu uni dintre voi. Am aşteptat de la toţi idei pentru carte. Cu excepţia Mariei, Oanei şi Ellei, ceilalţi nu s-au implicat defel. Şi a fost vacanţă!
E vorba de copertă şi ilustrarea ei, culoarea, formatul cărţii, numărul de texte cu care va participa fiecare ca să evaluăm numărul de pagini.
O carte nu se scoate atât de uşor, este vorba de multă muncă de editare, corectare, refacerea unor texte, asta pentru că trebuie să ieşim pe piaţă cu ce avem mai bun.
Nu vor participa la acest volum decât textele postate aici. Nu fac excepţie nici eu, voi participa doar cu texte noi, nepublicate în altă parte.
CV:
Am cerut tuturor CV voastre literare. Nu am primit niciunul.
Poze:
Fotografii am primit doar de la Maria şi Ella.
În loc de fotografii, am venit cu sugestia ca cineva să ne facă portretele. În această direcţie ne vor ajuta Ioana, Oana şi Ella. Vedem ce iese şi alegem. Deci avem nevoie de fotografiile voastre. Nu de buletin!
Avem nevoie de un ilustrator, nu vrem o carte plicticoasă.
Aştept păreri.

Textele:
Cred că zece de fiecare ar fi cel mai potrivit număr. Deocamdată.
Aş dori să-mi semnalaţi voi textele pe care consideraţi că ar putea să ne facă cinste. E vorba de cele propri, dar aş dori să vă uitaţi şi peste cele ale colegilor voştri şi să întocmiţi un top al preferinţelor voastre, pentru fiecare coleg. Îl veţi trimite pe mail-ul meu. Voi aduna voturile şi doar rezultatul final va fi publicat. Fără nume, ca să nu existe discuţii între noi, deşi eu consider acest lucru ca pe un ajutor oferit colegilor.
E puţină muncă, dar în general cunoaşteţi textele postate aici iar eu voi încerca să ţin cont de toate părerile. În definitiv este cartea noastră, nouă trebuie să ne placă în primul rând, noi trebuie să fim mândri de ea. Nu scoatem o catre doar ca să ne aflăm în treabă.
După selecţia textelor va urma editarea, corectarea unora însă veţi fi ajutaţi.

Copertă:
În urma discuţiilor cu cei amintiţi, am căzut de acord că simplitatea coperţii va fi un atu important pentru promovarea ei. Până acum am stabilit că va apărea silueta, în creion, a unui tânăr/tânără, cu mâinile în buzunare, văzută din spate, ca şi cum întoarcem spatele lumii urâte în care trăim.

Pentru ilustrare, Maria zice: „eu m-am gândit să fie lucrări ale unor pictori celebri, sau sculptori...”
Însă... O să avem nevoie de acceptul lor, altfel se consideră furt. Destul de dificil de realizat acest deziderat. Sau mergem la noroc. De aceea zic să dăm şansă unor tinere talente să se desfăşoare, în speranţa că nu vor cere bani pentru lucrările lor. Sunt destui tineri care vor să se lanseze, vom găsi ceva potrivit. Sau dacă cineva cu nume vrea să ne ajute, gratuit, foarte bine.

Despre culoarea coperţii, o idee de la Oana Cristiana Bănuţă: „culorile sunt importante, mă gândesc că ar merge ceva kaki, bej... gri”.
Îi dau dreptate, dar cele sugerate mărturisesc că nu sunt culorile preferate. De mine. Voi ce spuneţi?

Titlu:
M-am gândit la un titlu care să ne reprezinte, dar iarăşi spun: trebuie să veniţi cu idei, propuneri, acum nu la final, când totul va fi gata. Atunci va fi doar cârcoteală.
Pentru titlu, propunerile Mariei sunt: (co)libris (cenaclul meu se numeşte aşa). Motivaţia: colibri (pasare) simbolizează aspiraţiile, zborul; libris-carte, înţelepciune)
Hărţi poetice/lirice (?? Adică ceva legat de geografie, fiindcă suntem din diverse locaţii, dar ne unim prin cuvînt ).
Adevărul e că titlul trebuie să „lovească” la fix, ne trebuie ceva cu impact. Să fie atractiv, să ne reprezinte. Deci, hai să nu căutăm motivaţii neapărat, ci ceva care să ne propulseze, aşa cum a fost şi numele blogului nostru. Vă asigur că mulţi s-au întrebat ce naiba se ascunde aici?

Apropo de promovare, dacă aveţi legături cu scriitori, poeţi, critici care ar vrea să scrie despre noi, ar fi foarte bine. Voi căuta şi eu, dar aştept şi implicarea voastră. Sigur ştiţi oameni de bună credinţă dispuşi să ne susţină. Fără publicitate, o carte s-a născut moartă.

TEMĂ:

pentru că jurnalul Ellei a avut atâta success, vă invit şi pe voi să scrieţi câteva pagini de jurnal.
Sper să le includem în carte. Numai de voi depinde.

Încă nu e târziu pentru poveşti. Ar putea fi capitole separate în cartea noastră, ar pune în valoare valenţele acestui grup şi ale fiecăruia dintre noi.

Doru

O călătorie cu peripeţii

Experienţa pe care vreau să o împărtăşesc şi domniilor voastre, a avut loc acum câţiva ani, în luna lui cuptor.

Împreună cu fratele meu şi prietenii acestuia, am hotărât să mergem la Oradea. Mai exact, la Băile Felix. Vă întrebaţi oare de ce tocmai la o staţiune termală, înconjuraţi de oameni cu vârste de peste 30 de ani? Ei, bine, cred că doream să aflăm şi modul de viaţă al celor trecuţi de prima tinereţe. Sau pur şi simplu să aducem un strop de culoare în viaţa monotonă a acestora.

Aşa că, am pornit la drum. La gară totul a decurs conform aşteptărilor noastre. Am ajuns la Oradea, oră târzie, nu prea am dat mare atenţie bagajelor. Gazda cumsecade şi plină de bucurie, ne-a făcut repede să uităm drumul anevoios. Curând liniştea sufletelor noastre face loc replicilor furioase ale unor doi prieteni. Primului îi lipsea bagajul, aşa că îl acuza pe al doilea de furt. Desigur, nu furt calificat, un furt aşa ca între prieteni. Dar, vedeţi, mânios tot era. Al doilea, normal că a negat.

Problema era cam dificilă. Pe cine să crezi? Celui din urmă i se dusese buhu că e cam glumet, aşa că situaţia era tare încâlcită. Ce să te mai odihneşti, după o noapte de nesomn! Ţara ardea, doar nu ne-om fi pieptănat, nu? Fuga la gară şi caută bagajele. Noroc că trenul nu plecase. Si caută şi caută şi caută. Vagonul 1, vagonul 5, vagonul 7, vagonul... Opa! şi bagajele! Vagonul 10. Ce fericire pe noi, să fi văzut atunci! Dar să ştiţi că nu datorită bagajelor nu mai puteam noi de bucurie, ci eram tare încântaţi că prietenul nostru şugubăţ dădea semne de normalitate. Cu inima la loc şi cu bagajele în mână, pornim la drum, de data asta spre casa gazdei. Cu maşina, desigur.

Ce credeaţi că asta a fost tot? Da de unde! Taman în faţa noastră un accident. Drumul oprit timp de 4 ore. Stai şi aşteaptă. Telefon de la gazdă nu, alt traseu nu. Cu ochii chiauni, spre dimineaţă pornim spre paturile mult aşteptate. Numai că nu era chiar dimineaţă. Era, dar nu o oră de trezit oamenii: 4 am. Chei nimic. Apucă-te şi pune bagajele pe iarba verde din curtea casei şi trage pe dreapta. Cel mai dulce somn...

Îi surâdeam cerului

Îi surâdeam cerului
Pe vremea când eram doar o copilă
Și vedeam soarele un glob de sticlă.
Mi-aduc aminte cum îmi rezemam
De privire primăvara
Și-o puneam între două margini de glas,
Împingând noaptea mai mult, tot mai mult
Spre soare, crezând,
Că primăvara vine dinspre miazăzi.

Lăsam să-mi curgă cerurile,
Să se deșire-n stele
De la colțul ochiului meu
Până la lună, la soare și-napoi,
De la Polul Sud la Polul Nord,
Și-apoi să văd cum bolta se întinde
Peste buzele mele, peste iubire
Care se prelungea de la minus
La plus infinit.

Culcam curcubeiele în palmă
Și stelelor le dădeam fiecăreia câte o insulă
Care strălucea, strălucea,
Până-nspre zori când se sfâșiau tăcând
Și eu inventam mai mereu ceruri noi,
Mai mari decât un zâmbet,
Cu alte stele, din alte cuvinte
Pe care puteam
Să merg desculță
De la dreapta la stânga, dinainte, înapoi.

Și-apoi mă curentam de stelele serii
Lipind doi poli de magneți electrici
Și înotam prin marea cerului
Pe care mi-era frică să-l privesc uneori,
Înfriguram apusul,
Răsăritul îmi era privire roz
Și ziua și noaptea le puneam în clepsidră,
Doar timpul mai era
O gaură de cer, cu stele ca gânduri,
Și cerul se-arăta ca gaură în timp
Cu gânduri ca stele.

Gânduri împletite

Colaborare cu Ioana Catalina Rosculet



Dormi, somnorosule? întreabă
în loc de bună dimineaţa
Cătălina din poveste
dându-mi de veste că secunda
se arcuieşte peste noi

şi-mi propune
un joc răsucit cu
lujeri de nuferi din care poţi împleti
coliere, brăţări și inele

fantome de surâs
din genele ce pâcle urzesc îmi şoptesc
poeţii sunt o specie aparte...
îţi luminează cu licuricii degetele
minţii

tac

irişii de bondar întreabă iar
muza te vrea doar pentru ea? nu vezi?
ai ascuns amiezi în cotloanele hibernării sufletul
te doare cuvântul de la asfinţit
te aşteaptă încărunţit

mă scald în lacul de chihlimbar
mă fură un fir dintr-un ghem smotocit
de o gâză albastru îl prind
între mai marele şi arătător
adulmecându-i cântecul îngânat
de steaua din colţul drept
al străzii cutreierate
de îngeri
demoni
şi alte creaturi în care
amăgitor am crescut
aripi de nu-mă-uita
flamuri de firimituri
s-alunge iarna cu puterea gândului
murmur magia descântului în timp
ce înlănţui curcubeul cu pasul
ochiului închis cutreier
îngerii ascunşi într-un portret
de inorog fragil

te privesc apoi cum râzi fericită în lumi
fără angoase pe care mi-ar place
să le răsucesc printre unghiile roase
să văd ce este dincolo de coaja ce stă să crape
şi cât soare în pumnii tăi încape

gânduri şi teama

Sunt gânduri şi teama
că vei uita
sunt vise şi clipe
prin care trăiam
sunt reci şi sunt triste
vorbele acum
sunt multe puţine
sentimentele scrum

frumoasele
plimbări prin parc
destule
săruturile de neuitat
au fost atunci
acum nu vor mai fi
au fost...
am fost doar doi copii

vor fi alte simţiri
pe care le astept
certuri
poate de moment
vor fi alte vorbe
aruncate-n vânt
va fi un altul
pe care, poate, am să-l uit...

Jurnal wordpressian

(Doru asta nu e titlul, sper...)

Buuuuuun, deci a trecut şi Crăciunul. Perioadă de introspecţie sau? Sau!
De când copilul ţine un jurnal realizează din ce în ce mai multe. Şi uite aşa, eu şi cu mine discutăm mult mai des şi eu şi cu mine ne certam mult mai des. Eu şi cu mine se încăpăţânează să fie total diferite şi să-şi urle în urechi raţiunea.
N-ai cu cine, dle! Nici cu eu şi nici cu mine.
Ce caut eu în viaţa mea? asta e întrebarea de baza! şi încep să răspund la ea, cu paşi mărunţi, dar siguri. Sigur, drumul are hopuri, dar eu am bocanci de iarnă. E 7 dimineaţa şi vorbesc despre mine, semn că sărbătorile m-au sensibilizat până la ultima celula. ( E timpul să fugiţi de pe blogul ăsta).
Crăciunul nu e de vânzare! şi eu mă îndrăgostesc în fiecare iarnă, fir-ar să fie!
Normal că doar mă holbez, mi-e prea teamă.
Şi moşul mi-a adus… mi-a adus! Tocmai când mă gândeam că sunt irecuperabilă şi că nici măcar Moş Crăciun nu mă mai iubeşte, (eram sigură de asta!) am primit un căţel. Normal că nu dă din coadă pentru că nu este viu.
Se numeşte Ciorăpel, (chiar dacă Ciorăpel e nume de pisică) şi încă nu are inimă, dar o să aibă, i-am promis eu că-i cos o inimă.
Am mai primit şi un pulover şi un glob cu zăpadă.
Am fost şi la colindat, ne-am întors cu sufletele conservate şi îndoielnice, dar nu se compară domnule nimic cu feţele pleoştite şi jenate ale profilor când le baţi la uşă şi sunt în pijamale.
Acum aştept revelionul, că tot n-am coerenţă… (noi, ăstia mai artişti!)
Sunt imposibil de ignorantă! cum pot să uit asta? am găsit „Anatomia artistică” după Ghiţesc, şi mă duc azi să-mi dau banii pe ea, mă gândeam că poate e un semn că am găsit-o tocmai acum…
Sunt numai 3 volume aşa că nu le cumpăraţi, riscaţi să nu mai găsesc eu! Mă apuc de studiat şi afară ninge .( Dă-o naibii de treabă, o să încep să-mi fac un plan de idei). Blaze of glory!
Până data viitoare nu vă dezlipiţi nasurile de ferestre, asta dacă vă primesc ai voştrii în casă. Dacă nu , mergeţi pe stradă cu limba scoasă, să simţiţi zăpada, face bine.
A, şi gândiţi-vă la mine!
Crăciun fericit!!! (deşi a trecut…)

Noapte bună!

Şi priveşti de sus, pământul
Îngeri negri cad din cer
Sunt trimişi să-mi curme viaţa
"Fericire, pleci? de ce?"

Şi copila tristă plânge
Printre lacrimi şi suspine
Vorbe dulci îşi aminteşte
Toate spuse doar de tine..

Uşor, încet, cum timpul trece
Mă trec fiorii tot la fel.
Când ascult plânsetul rece,
Al iubirii, şi regret..

Imagine macabră, tristă
Doar asta poate vedea..
Scumpul şi frumosul ei,
E departe acum de ea.

Şi înghite lacrimi multe
Se îneacă doar în fum.
Gândul ăla, plin de vise
Spulberate toate-n timp.

Se întinde uşor în pat
În cearceafuri se scufundă
Şi aşteaptă să adoarmă,
Să te simtă, să te vadă..
Căci doar în vise o să poată
Şi cu-n sunet surd îţi spune:
"Noapte bună!"