duminică, 20 martie 2011

Căutătorii de tornade

Amiaza abia se scurgea. O pâclă înecăcioasă invadează tutungeria. Îmi plimbam degetul arătător într-o dâră de praf, pentru ca apoi să îl plasez tacticos pe limba mea senilă.
- Ai fost aici? întrebă un bărbat îndreptându-şi arătătorul în dreptul uneia dintre cărţile poştale.
- Vrei să o cumperi?
Buzele i-au înflorit într-un zâmbet. Bărbia îmi tremura îngrozitor. Am apucat strâns bancnotele din degetele lui alunecoase. Mirosul lui înţepător a rămas în aer toată noaptea, era un străin.
Vântul se înteţea, ridicând în aer vârtejuri efemere de ţărână. Un vuiet s-a împrăştiat în văzduh cu o bufnitură puternică. Tornada se apropia nestăvilită, la fel de necontrolată precum o apă învolburată.
M-am născut în timpul primei tornade tropicale uscate. Acum cea de-a 20-a îşi croia drum în inima oraşului nostru. Respiram sacadat auzindu-i înaintarea sigură. O femeie, ultima din rând, îmi puse o monedă sclipitoare în palmă, îmi închise pumnul zâmbind afectat şi mă lovi rapid peste obrazul amorţit şi puţin vânăt. Un firicel naiv de sânge se prelingea, lăsându-se împrăştiat de bătaia vântului. Ascunzându-mi faţa în palme chicotesc frivol. Când ridic privirea rătăcită o întâlnesc pe cea a străinului. Îmi şterge cu arătătorul dâra de sânge din jurul buzei inferioare. Pielea lui are mirosul fructelor sălbatice de mango. Dezvelindu-şi dinţii albaştrii îmi strecoară în buzunar mai multe bancnote. Degetele-mi tremură şi-mi umezesc buzele temătoare. Pe loc simt gustul sângelui amestecat cu cel de mango. Încerc să mă feresc slobozind un strigat ascuţit. Obrazul mi se sparge de măsele.
M-am trezit făr’ de zâmbet. Ochii îmi erau cârpiţi de somn. Şi-a încurcat degetele transparente în desişul părului meu. M-am ridicat în capul oaselor. El a rămas aşa, privindu-şi palma în care un fir de păr se juca neîncetat. Tulburată de mireasma pe care o răspândea, am întrebat înfrigurată ce se întâmplase cu tornada.
- N-a venit.
Am pufnit dispreţuitor.
- Eşti străin, n-ai de unde să ştii. De 20 de ani încoace vine fără întârziere.
Şi-a ţuguiat buzele şi a tuşit repetându-şi afirmaţia pe un ton mult mai autoritar. Şi-a adăpostit capul plin de vise în avalul părului meu.
- Sunt furioşi, o să-ţi ia banii şi o să te batem din nou.
M-am foit, buzele lui s-au desprins pentru un moment de clavicula mea şi au lăsat o dâra sclipitoare de salivă. Mi-a duduit în ureche, fierbinte şi umed promiţându-mi că vom pleca în zori în căutarea tornadei rătăcite.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu