Așteptare

Nimeni nu vede cum, de pe umerii mei,
Își coase copilăria aripi de hârtie
Ca și cum va putea să zboare-n mine acum,
După ce glasuri străine
Cu chipuri cunoscute și slavone
Mi-apasă pieptul obosit
De-atâta indiferență amară.

Sufletul ăsta, răsucit și strâmb,
A văzut cum inima-i decojită
S-a umplut deodată de cuvinte albe
Și-a așteptat cuminte să dispară
Frigul ăsta de ianuarie interminabil
Și să-și ia primăvara avânt de pe umerii lui.
Sufletul ăsta a uitat cum să mai iubească iarna
Și-așteaptă, cuminte,
Cu ochii plini de iubire,
Să răsară florile
Să apară fluturii.