În seara asta să nu spui nimic

În seara asta să nu spui nimic

Vreau s-ascult tăcerea cum se izbește de noi

Și vreau s-aud cum fulgii de nea

Se frâng în geamuri

În seara asta să-mi lași visul să se ascundă în noi

Și privirea s-o lași să se umple de amintiri

Ca și cum am developa fotografii

Să lași marea să curgă în mine

Și delta să mi-o pui pe tâmple,

să-mi lași lava să-mi umple venele

de incandescența iubirii

Să-mi lași gândul să creadă

Că există dragoste, măcar atât

Și să-mi lași fluturii să-mi ningă în suflet

Și mâine să-mi pui în privire

Un cer de dimineață marină

Cu soare-n mijloc,

Să-mi lași sufletul să se dospească

La minunile care ne-acoperă

Cu aripile-n spate

Să iubim diminețile și timpul

Să mă lași să cred în vise

Și să mă lași să iubesc

Să-mi fac pod peste suflet

Pe care să trec atunci când doare

Lasă-mi iarna să-mi crească pe umeri

Și fericirea să-nghețe

Ca avioanele de carton care ne zboară-n inimi

În seara asta să nu spui nimic
Vreau s-aud cât doare timpul și amorul

Vreau s-aud cum răsar stele

Decădere

Cupola toată s-a crăpat,
Şi cade şi cheia de boltă.
Şi-n cioburi de vitraliu stă corpul tău tăiat,
Pe faţa ta nu-i urmă de revoltă!

În jurul tău o catedrală-ntreagă cade,
S-a dus şi crucea şi cealaltă navă,
În candeli, de pomană uleiul încă arde.
Doar temelia a rămas neştiutoare-ntreagă.

Simte doar vag cum de pe-altar căzut-a crucea,
Şi ultimul vitraliu cum se sparge.
Veni-va un potop cu stropi de veacuri
Şi catedrala-o va cuprinde între alge.

m-am gîndit să mă fac criminală

toţi copiii au visuri ciudate
vrei să fii circar, pentru că ţi-a plăcut clownul,
şofer de maşină sau
chelner la un mic restaurant de la marginea oraşului

m-am gîndit să-ţi fur patul,
scaunul din colţul drept al mesei de bucătărie,
telecomanda, două pahare din care am băut şampanie,
un cearceaf, o pernă, un fotoliu, scaunul cu rotile,
oglinda de lîngă uşa de la intrare,
perila balconului
şi numele tău de familie

te rog,
vreau să fiu criminală,
să-ţi ucid din toate cîte puţin

mi-ai spus că fericirea ta e în mîinile mele
şi atîta timp cît voi purta cătuşe fericirea ta
va fi o criminală
frumos. Nu?

te rog să-mi aduci supă la pachet
şi nu uita de cartofi fri cu mult piper
cred că la 21 nu te vor primi, aşa că vino la 9
voi avea destul timp să-ţi citesc poemele scrise
în absenţa ta,
nişte poeme pe care nu o să le înţelegi niciodată

îţi voi explica totul de-a fir a păr ca să te pot
reţine cît mai mult,
apoi voi reveni în celulă
între patru pereţi strîmţi cu alte criminale şi
ca să-mi amintesc de-o euforie a noastră,
îmi voi aţîţa colegele cu injurii pe care le-am auzit în stradă

te voi simţi iar lîngă mine
într-o explozie de pumni
şi-a doua zi
o să-mi pot imagina că vine supereroul meu,
adică
un fel de
superiubire.

frumos, nu?

Cinema

intri în viaţă
ca într-o sala de cinema
păşeşti din întuneric pleci pe furiş
pe linia existenţei eşti noua marionetă
regizori părinţi şcoală prieteni sistem cei norocoşi
au o plasatoare la îndemână ceilalţi...
pe bâjbâite cauţi un loc
te loveşti de întâmplări de oameni
inutil unii îşi pun ochelari
de luptă alţii de cal de la început
mintea se roteşte în trombă străbate
împleticindu-se zona crepusculară
dintre dorinţe şi cerinţe logica
e interzisă mărşăluieşti înainte
şi înapoi pe podea de milenii
dar nu a trecut mai mult de o viaţă
uneori fiebinţeala din piept te mistuie
destinul flutură nepăsător distrăgându-te
în loc să te concentrezi pe centura
de siguranţă care te-ar putea salva
propria şovăială este terefiantă
penintenţa face parte
din drumul pe care îndoiala te mută
de pe un picior pe altul
în căutarea unei poziţii stabile
domino-ul fricii cade
mai repede decât al binelui
între timp pe culoare te lupţi
pentru un loc cât mai în faţă
despre care nu ştii nimic dar ai auzit
vorbindu-se într-una mârâind
sorbi băutura amară a zilei
dependent de drogul fericirii
ideile le-nghesui la periferie locurile
tainice din suflet se prăfuiesc pe ecran
minciunile actorilor sunt ca ceaţa
deasupra mării toamna trebuie
să te obişnuieşti că te-ai născut
orb că trebuie să te descurci fără...

iar tu
singur
priveşti dansul luminii peste întinsul lumii

şi-ntr-un târziu, dacă ai răbdare
moartea îşi dezvăluie delicateţea

Galerie tomnatică

Peronul 95 miroase a gutui

a iubiri şterse şi a ploaie.

Ghiceşte-mi în cafea destinaţia.                               

Trupurile noastre ca un pergament

se scriu în toamnă.

Felinare aprinse-frunzele.

Ceaţa densă se ghemuieşte 

printre aripile cocorilor, alungînd tinereţile.

Noi, păşim pe caldarîmul umed.

Mai îngălbeniţi suntem,

Mai tandri pesimişti,

Mai fumători de ore?

Toamna îşi scuipă talente 

în stil bacovian.

Aruncă plumbul în pixuri

spre violeţii irişi.

Amurguri de reflexii-poezii.

Şi îşi acoperă miopiile. Vezi?

Pe alei,

inimi se ghemuiesc,

în aşteptarea sărutărilor.

Decor fabulos. 

Tăceri.

Tomnatice gînduri.

Aiureli.

totul depinde de tine

"Când eram mic - şi nu ştiu nici acum de ce - cuvântul NISTRU mă fascina.
Voi fi trăind, cândva, pe acolo ?" - Mircea Bârsilă

iubirea e ca o inimă pe care o ştii înlăuntrul tău,
dar n-o vezi decît dacă poate ai murit şi eşti un
duh rătăcit

sunt oameni care trăiesc în angola dar
nu ştiu ce o face pe ea să fie
Angola,
iar tu locuieşti la toate colţurile lumii,
deodată

poate eşti sălbatic ca un jaguar
biroul ţi-e junglă, dormitorul ţi-e junglă, totul e o junglă,
iar cravata o tai în frînghii pe care aluneci din copac în copac
de parcă ai fi Tarzan

poate eşti înnebunit de o cameră goală
în care eşti alături de ea şi nimeni mai mult
sahara e pustiul vostru,
iar voi sunteţi cămile şi-aveţi
infinitul în cocoaşe

totul depinde de tine

Scrisoare

Ciudat sentiment. Nu ştiu ce mai simt pentru tine. Dacă m-ai simt ceva.. Te iubesc? Te urăsc? Sau amândouă? Sau nici una? Mai bine te uit, sau nu e bine aşa? Sau poate nici nu pot, chiar dacă vreau? Sau dacă asta a fost tot? Dar nu vreau..să se termine ! Nu trebuie să fie asta tot, să fie sfârşitul aici, şi aşa, în modul ăsta. Aş vrea să îţi spun atâtea lucruri, şi nu o pot face, ezit să o fac, pentru că nu ştiu cum. Îmi e greu. Poate dacă aş putea să..nustiu, dacă ţi-aş arată ce gândesc şi simt, dar nu în felul ăla, într-un fel diferit..ca la un film, te aşezi pe un scaun, îţi iei o pungă de pop-corn, şi aştepţi să înceapă. Iar eu îţi urez: "Vizionare plăcută !" Dar nu poate fii aşa uşor. E imposibil. Mai ales când e vorba de tine. Eşti aşa de complicat. Nu credeam că există cineva aşa cum eşti tu, care să-mi schimbe complet gândurile, sentimentele, care să mă deruteze, atât de mult. Să mă facă să gândesc la un singur cuvânt spus, doar unul singur, toată ziua. Dar la o propoziţie?! Probabil că mi-ar lua săptămâni, să înţeleg ce ai vrut să spui, doar în câteva rânduri, doar în vreo 2,3 rânduri scrise de tine.
Dar asta nu e nimic. Asta e partea uşoară, ce simt şi gândesc eu. Partea grea e..oare ce simţi tu? ce gândeşti tu? Cred că şi pentru tine e greu, dar, nu cred că e la fel de greu, cum e la mine. Tu îmi zici totul, direct, fără ocolişuri.
Eu mă ascund, după nişte vorbe, nişte poezii..şi câteodată asta te enervează la maxim. Dar ce pot să fac? Aşa îţi arăt eu, ceea ce tu vrei să vezi, dar, îţi arăt în stilul meu, înţeles de mine, nu în modul în care tu ai vrea să o fac. Păcat..că trebuie să ne certăm din cele mai mărunte lucruri. Pur şi simplu, începem o conversaţie, oarecare, plictisitoare, amuzantă, trsita..veselă, încerc să te bine dispun, o dau iar în bară..pentru că spun lucruri aiurea, pe care, nu
trebuie să le spun, din punctul tău de vedere, dar o fac fără să vreau..Ştiu că poate câteodată, fac pe nevinovata, şi încerc să mă fac pe mine să cred că numai tu eşti de vină.. dar nu mereu. Am conştiinţă, am gânduri care mă apăsa, şi până la urmă, îmi dau seama că în cea mai mare parte, eu sunt de v ină. Eu sunt VINOVATĂ, Tu eşti NEVINOVAT..şi îmi pare atât de rău..dar nu mă pot schimba. Şi ştiu că nici tu nu vrei asta, sau prefer să cred că mă plăci şi iubeşti aşa cum sunt. Mie chiar îmi pare rău !

P.S: Te iubesc ! şi Te urăsc ! Asta e concluzia..asta e ceea ce cred că simt. Am spus, CRED...

Îmbrăţişare

Aici la noi,
Ceasornicăria lui Dumnezeu.
Dacă ţi se deschid şireturile
E semn că ţi-e dor
şi că plecăciunile
Nu mai sunt de mult
deşarte.

despre bunici, cu bunici, pe la bunici

1

drumurile din sat
sunt simple,
poate chiar mai vii decît
unii oameni
aşa cum sunt morţi mai vii decît cei
care le vin de
paştele blajinilor

2

la intrarea în selişte
a fost o pădure în care ne opream
de fiecare dată
poate că o făceam instinctiv
tot ce ţine de sat pare a fi cărunt,
de pe la Adam

poate că asta era
ne opream s-adunăm flori,
poate că florile astea erau tinereţe şi noi
le aduceam
răsărit de soare la geamul
cancerului

3

ca o tangentă la cercul vieţii mele
o pantă abruptă mă aştepta de fiecare dată
la intrarea în seliştea cu bunici

şi, uneori,
cînd iarna maşina nu mai urnea din loc
tata încerca s-o pornească
pe-o margine de cuţit,
iar eu,
aşteptam să ajung
tot cu furnicile de sub pori

4

pădurea cu flori
e o benzinărie

5

plec capul de ruşine

aşa cum le stă moartea pe limbă
mă apucă deodată
şi pe mine

6

bunelul meu are o puşcă sub pat,
un scrînciob şi un nuc la poartă,
şopîrle pe cărăruşa care duce în grădina mare
cît grădina raiului,
două lozniţe cu prune uscate,
cireşi, căpşune şi lăcrimioare
curse în alb de pe chip

dacă eram mică, aş fi spus:
bunelul meu are morcovi,
bunelul meu are o portiţă prin care ies în cîmp
ori de cîte ori vreau

7

mă tot gîndeam

aproape
e o cişmeaua
în josul casei

departe
e un izvor
în susul casei

în fond,
ca şi drumurile vieţii

8

casa bunicilor
stă pe o diagonală care pare să cadă
din cer

bunicul meu
e mai mult decît un om

ne învăţa rugăciuni
zicea să ne facem cruciuliţă înainte de culcare,
iar de Paşti
ne spăla cu ouă şi bănuţi pe faţă

9

ouă ca din zăpada cerului au adus femeile şi la
Hristos
nişte pui închişi sub coajă
curaţi
precum fiul lui Dumnezeu

10

ştii, îmi mai place să stau pe soba bunicii
nimeni nu mai are una ca a ei
să stai pur şi simplu fără ca să te mai gîndeşti la ceva
să-ţi fie cald şi atîta

doar cald

something about

dependenţă de filme                            
o memorie full îmbîcsită
 cu fum de ţigară
zîmbet de cleştar

amar ca la jocul cu cărţi                                                                                         

aroganţă
cît încape într-un dicţionar de sinonime
cafea cu impurităţi din memorie
machiaj
fasoane de ruj
perfectă personalitate
cu decolteu în obraz