tăcerea urcă în noi

era o vreme când ne căutam tăcerile
aşteaptă acum în paranteză
degetul înfăşoară umbra zilei
tu aştepţi o floare să-ţi umple casa
sau măcar un cactus
simţi că trăieşti
pentru că te înţeapă în fiecare secundă
uitarea

sau poate e doar impresia
săracă-n amintiri

sunt singur
iar în jur fluieră vântul


Il silenzio

ce'era un tempo quando cercavamo i silenzi
aspetta ora nel parentesi
il dito avvolge l'ombra della giornata
tu aspetti un fiore che ti riempie la casa
or almeno uno cactus
senti che sei viva
perche ti punge in ogni seconda
l'oblio

o forse ce soltanto l'impresione
povera nei ricordi

sono solo
ed intorno fischia il vento


Traducere: d-na Maria Frandos, New York