Vă aşteptaţi desigur, dat fiind titlul, să vorbesc despre ultimele gafe politice ale zilei, despre faptele reprobabile ale unuia sau altuia, scuzele ce se aşteaptă sau măcar spăşitul, magicul „îmi pare rău”. Ei bine, nu. Nici nu-mi pasă ce a făcut cineva acum treizeci de ani. Cuvintele sunt goale de conţinut, trăiesc azi, acum, nu în urmă cu 30 de ani. Dar îmi pasă dacă azi întinde mâna celor din jur.
Şi-apoi, greu să judeci un tânăr prins între părinţi şi cei de-un leat. Primii vor susţine sus şi tare, cu dreptul conferit de vârstă: trebuie ne să spui tot! Trebuie să stârpim răul din rădăcină!
Cei cu aceeaşi ani în plete ca tine te vor arăta cu degetul şi vor scuipa cuvântul blamator: pârâciosul! Eşti exclus, ţi se întoarce spatele de către cei în mijlocul cărora vei trăi.
Ce decizie să iei? Ai fost îndoctrinat de la primii paşi să asculţi de părinţi, de cei mai bătrâni pentru că ştiu mai multe, au experienţă, sunt înţelepţi!! Chiar sunt? Toţi? Pe cine să asculţi?
Pe ceilalţi, cei de-o vârstă cu tine i-ai întâlnit mai târziu, i-ai judecat după criteriile tot din înţelepciunea “bătrânilor” culese. Aceeaşi înţelepciune care te obligă să priveşti în ochii tulburi de ani iar replica e una şi aceeaşi de când te ştii: trebuie să îndepărtăm neghina de grâul curat, care, dacă mă întrebaţi sau ne întrebaţi nu e chiar aşa curat cum vă închipuiţi. Fiecare face mici compromisuri, inclusiv tânăra generaţie. N-ai încotro. Cum altfel să treci de furcile caudine, să-ţi construieşti cărarea proprie?! Cum altfel să laşi în urmă pe cei plini de sine, care ştiu tot, te corectează la tot pasul doar tu nu ştii că eşti tânăr, n-ai trăit, n-ai iubit, n-ai urât, n-ai cântat sub muguri de soare. Cum să faci faţă acestor "profesori" aroganţi? Curcubeul tău nu se asortează cu umbra în care îngâmfarea a pus la adăpost puţinătatea cunoştinţelor, lipsa de chemare pentru cea mai frumoasă meserie, cum altfel faci faţa unor "părinţi", prea stresaţi de ziua de azi şi de mâine, ce par sau de cele mai multe ori sunt indiferenţi, dar de care depinzi? Şi nu doar azi ci şi mâine şi toată viaţa. Căci ei sunt cei care te susţin material, de dragostea lor ai nevoie, de relaţiile încropite într-o viaţă te agăţi ca să îţi găseşti o slujbă măcar mulţumitoare, dacă nu pe cea a visurilor tale?! Care compromisuri sunt mai puţin umilitoare? Există ele?
Cum judeci un tânăr aflat la răscruce ce aşteaptă să-şi coacă vara?
marţi, 1 februarie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu