S-a dus şi bruma de vacanţă. De iarnă. Pân’ la vară ne lingem pe bot de alta. Bineînţeles că a trecut repede, că e vacanţă. Dar am fost aici, cu voi, everyday şi a fost bine. Mi-aţi lipsit parcă mai mult decât altă dată. Poate pentru că...
Azi şi soarele stă supărat, iar s-a ascuns în palat. De nori... de cleştar... de zori...
Am reuşit totuşi să mă destind, am văzut câteva filme. Desene animate. Poate şi azi unul. Apoi adio până mai ştiu eu când...
Ce-am mai făcut? Oare cu ce mi-am pierdut vremea?! Ceva învăţat, aproape am terminat un articol. Nu-mi iese începutul. Armin, coleg şi prieten a venit acasă. A luat menţiune la naţionalele de engleză. Mi-a spus la telefon că în ţara asta numai pilele funcţionează. De parcă eu nu ştiu! Dar nu mă aşteptam s-o spună el. Oricum l-am felicitat. Am fost singurul care l-a sunat la Iaşi să-i urez baftă. Singurul. Nici unul dintre ceilalţi, nici Cătă sau Dani sau Alex.
Azi, party! Sărbătorim reuşita. Deşi cred că e obosit. Faci ceva drum până la Iaşi, tur, retur.
Mă gândesc că n-am mai fost nicăieri. Prin ţară. Drept este că nici n-am mai scris mare lucru, nici nu am trimis. N-am avut chef, să spun drept. Da, sunt ciudat. Doar poveştile.
Mă urmăreşte de mult senzaţia că sunt două persoane în trupul meu şi nu stiu care este cel adevărat, cel ce priveşte spre interior sau cel ce priveste afară, cel care scrie sau cel care se joacă, cel pus pe năzbâtii sau cel indiferent până la a fi considerat flegmatic? Uneori sunt de o nesimţire vecină cu... cu ce? alteori o privire mă înmoaie, curg ca o ciocolată fierbinte. Sigur, asta se întâmplă rar, dar se întâmplă. Şi atunci cine sunt eu?
Ok. Vă las. Să aveţi o luni frumoasă, o săptămână caldă, o noapte cu vise bântuită şi de somn liniştită.
Doru
duminică, 6 februarie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu