mi-e dor să scriu un poem

mi-e dor să scriu un poem
să mă adăpostesc sub el
sub răcoarea şi sensibilitatea sa
ca sub o coajă de portocală

un poem despre mine
de fapt, despre orice
despre gânduri, oboseli şi decepţii,
despre tot la ce poţi da explicaţii


linişte
mâna mea balansează pe foaie
dezechilibrată, iritată de lucruri mărunte

şşttt...ceva întrerupe calmul acesta,
o moleşeală îşi lasă amprenta
în veioze, în pereţi, în unghere

în felinare de la colţul străzii-
foşnet de stele

iar tolănită pe pat
căldura îşi face machiaj
alarmant, alarmant

şi cerul, nelipsit de constelaţii
îmi invadează trupul
infiltrându-se adânc
în cutia mea cu lucruri intime

mi-e dor să scriu poeme