16. bum!

16.bum.
Nici un bum! Normal, tacut, rapid, prea rapid, sec, firesc, urat, cu dezamagiri, cu lacrimi, cu zambete false, cu un "multumesc" repetat de prea multe ori, cu o licarire, cu flirt, cu pat, cu durere.
Mi-e frica sa citesc postul de anul trecut, de ziua mea. Mi-e frica pentru ca stiu ca ma va deprima si mai mult. Nu stiu daca sunt deprimata acum. Doar ca timpul fuge, eu nu sunt o buna alergatoare. Lumea uita, ma uita, nu ma cunoaste, pierd prieteni, pierd sentimente, cuvinte, lacrimi. Am zis ca nu plang de ziua mea. Dar seara, in pat, nu am putut sa ma abtin. Am varsat 5 lacrimi pentru un an. Un an din viata mea. Uneori ma simt atat de batrana, uneori ma gandesc ca voi ajunge mult prea repede la 18 ani. As vrea sa fiu copil. Mi-a imbatranit copilaria. A trecut si ziua mea. Nu stiu ce asteptari aveam de la ea. Doar ca... doar ca a fost mai urat decat ma asteptam. Si totusi am realizat ca pot sa iubesc. Da pot, dar in acelasi timp, nu pot. Nu vreau. Nu as putea nicicand sa iubesc singura, din nou. Asa ca zi de zi, imi construiesc ziduri. Nu iubesc pe cei care ma iubesc, pentru ca sunt obisnuita sa sufar. Am intors spatele la mult prea multi oameni. Mi-au inghetat degetele si nici nu stiu ce as mai putea scrie.
16 ani - alt pas spre sfarsit.
Intrebarea e cand voi ajunge la colaps?!